https://www.facebook.com/notes/the-reart/interview-ortaku/193981644103143
Ortaku is one of the most active stencil street artists in Romania. Read an exclusive interview with him for The re:art.
Facebook: https://www.facebook.com/ortaku
Website: http://ortaku.carbonmade.com/
Photo album: http://on.fb.me/1b0sAFX
[For English please scroll down]
RO
1. Eşti activ ca graffiti şi street artist de la începutul anilor 2000. Cum ai descrie evoluţia ta din ultimii 10 ani?
Am început prin a da tag-uri şi, cu cât erau mai multe, cu atât era mai bine. Nu aveam niciun fel de consideraţie pentru perete, era important să evit poliţia şi oamenii prea curioşi, care îţi puteau face probleme.
Din fericire, nu m-am priceput deloc la tag-uri şi astfel am început să fac şabloane. Îmi plăcea să desenez pereţii. Iniţial, le desenam după aceleaşi considerente ca în cazul tag-urilor. Multe erau aplicate prost, în locuri nepotrivite. A fost perioada mea de teribilism, nu înţelegeam multe lucruri atunci.
Totuşi, nu m-am mai putut despărţi de şabloane, au fost mereu parte din mine, am crescut şi ne-am cizelat împreună. Uneori, este plăcut când mă uit în urmă, în momentele importante din viaţa mea, să văd evoluţia stencil-urilor mele.
2. Figurile umane sunt o constantă în lucrările tale. De ce? Cum îţi alegi modelele?
Într-adevăr, primul şablon pe care l-am făcut a fost un portret, iar ultimul tot un portret. Majoritatea tot portrete, îmi plac.
În primul rând, desenez pentru mine, pentru plăcerea de a crea şi de a scoate la lumină ce gândesc şi ce văd – milioane de chipuri. Aparent, o obsesie.
Îmi place să privesc oamenii peste tot unde merg. Uneori, mă holbez fără să vreau, privesc buzele, ochii, analizez rapoartele. Multora le reţin chipul, îl indexez şi merg mai departe.
Recunosc un chip care mi-a atras atenţia atunci când îl revăd, chiar dacă nu îmi amintesc ocazia, momentul când l-am văzut pentru prima oară. Dacă îl revăd de 3-4 ori devine familiar, dar rămân confuz, nu sunt mereu sigur dacă o cunosc pe persoana respectivă sau nu.
În caietul de schiţe, includ şi portrete ironice, nu sunt un portretist foarte bun. Caut fotografii cu portrete pe internet pe care să le pot folosi ulterior. La final, salvez o poză din 200-300, iar când vreau să fac un şablon nu găsesc potrivite decât 4-5 poze din tot albumul.
Deşi am realizat primele şabloane după pozele mele, am căutat imagini mai expresive. În ultimii doi ani însă, am reînceput să folosesc pozele mele, iar pentru viitor plănuiesc să renunţ la a folosi pozele unor fotografi.
3. Ce te determină să alegi un anumit loc de expunere în spaţiul public?
Sunt atent la textură şi culoare, în general îmi plac pereţii vechi cu bucăţi de tencuială căzute, locuri de care proprietarii nu se ocupă.
Mă plimb cu bicicleta şi ştiu exact când am găsit locul potrivit şi încerc să evit să aduc vreun prejudiciu locului.
4. Ştim că îţi place să călătoreşti. Care ar fi 3 diferenţe pe care le-ai observat între street art-ul românesc şi cel din afară (ca mod de lucru al artiştilor, stil, posibilităţi de colaborare etc.)?
Principala diferenţă ar fi că au posibilitatea să se exprime atunci când au chef. Ori au la dispoziţie pereţi legali unde să deseneze, ori oamenii sunt prietenoşi şi deschişi, astfel că nu mai ai grija poliţiei.
În aceste condiţii, e mult mai uşor pentru artişti să evolueze, să facă lucruri din ce în ce mai elaborate, direct pe stradă, iar oamenii să vadă şi să devină familiari cu street art-ul. Creşte, în acest mod, şi interesul publicului şi încep să apară din ce în ce mai multe spaţii speciale pentru street art, în care artiştii lucrează şi învaţă unii de la alţii.
5. Ce artist/ artişti ţi-ar plăcea să cunoşti personal?
Interesul meu faţă de artă în general este destul de limitat. Sunt câţiva stencilişti pe care îi apreciez, le-am văzut lucrările. O dată pe an este o expoziţie în Zurich, „Stencil Bastards”, la care îmi doresc să particip anul viitor. Acolo aş avea ocazia să lucrez alături de artiştii pe care îi apreciez.
6. Ce ţi-ai dori foarte tare să faci, dar n-ai avut ocazia până acum?
Tot visez să fac un calcan de bloc cu 10 etaje, încă nu mă simt pregătit, dar sunt sigur că la momentul oportun va apărea şi această ocazie.
EN
1. You have been active as a graffiti and street artist from the early 2000s. How would you describe your evolution over the past 10 years?
I started with tags and at that time it was important for me to tag everywhere. I cared little about the wall, and was more concerned with avoiding cops and curious people, those who get you in trouble.
Fortunately, tags weren’t my strong point, I realized this and started to do stencils. I liked writing on walls. At first, I used to do stencils as I used to tag. Many were poorly applied, in inappropriate places. It was my rebellious period, and I didn’t understand much back then.
However, I never could abandon my stencils, they were always a part of me, we grew and got better together. Sometimes it’s nice to look back, at those important moments in my life, to see the evolution of my stencils.
2. Human figures are a constant element in your works. Why? How do you choose your models?
Indeed, my first and last stencil depicted a portrait. Most of them are portraits.
I draw for myself, for the pleasure of creating and highlighting what I think and see – millions of faces. Apparently, an obsession.
I love watching people everywhere I go. Sometimes I stare without noticing, I look at lips, eyes, and analyze them. I store the face somewhere in my mind and move on.
I recognize a face that caught my attention when I see it again, even though I don’t always remember the occasion, the moment when I first saw it. If I see it for 3 or 4 times, it becomes familiar, but am still confuse and not sure if I know the person or not.
In my sketchbook I also include ironical portraits, I am not very good at them. I look for portraits on the Internet, which I can later use. I end up saving a picture out of 200-300, and when I want to do a stencil I select only 4-5 pictures from a whole album.
Although I used my own photos to create my first stencils, I constantly searched for more expressive images. However, in the last two years, I started using my own pictures again and in the future I plan to stop using photos of photographers.
3. How do you choose a location for your stencils?
I pay attention to texture and color, I usually like old walls with fallen pieces of plaster, places that owners do not care about anymore.
I ride my bike and know exactly when I find the right place and try to avoid bringing any damage.
4. We know you like to travel. What would be 3 differences you observed between Romania and other countries when it comes to street art?
The main difference would be that others have the possibility to express themselves whenever they feel like it. They either have legal walls to write on, or people are just friendly and open-minded, so that you don’t have to worry about the police.
In these circumstances, it’s much easier for artists to evolve, to do more and more complex things, directly on the streets, and people see these works and become familiar with street art. The public interest increases and special spaces for street art start to appear, where artists work together and learn from one another.
5. What artist/ artists would you like to meet in person?
My interest for art in general is rather limited. There are a few stencil artists whom I appreciate and saw their works. There’s an annual exhibition in Zurich called “Stencil Bastards”, where I want to participate next year. There, I would have the opportunity to work together with artists I like.
6. What would you like to do, but didn’t had the chance yet?
I want to do a piece on a 10-storey block, still don’t feel ready, but I am sure that moment will come.
Ortaku is one of the most active stencil street artists in Romania. Read an exclusive interview with him for The re:art.
Facebook: https://www.facebook.com/ortaku
Website: http://ortaku.carbonmade.com/
Photo album: http://on.fb.me/1b0sAFX
[For English please scroll down]
RO
1. Eşti activ ca graffiti şi street artist de la începutul anilor 2000. Cum ai descrie evoluţia ta din ultimii 10 ani?
Am început prin a da tag-uri şi, cu cât erau mai multe, cu atât era mai bine. Nu aveam niciun fel de consideraţie pentru perete, era important să evit poliţia şi oamenii prea curioşi, care îţi puteau face probleme.
Din fericire, nu m-am priceput deloc la tag-uri şi astfel am început să fac şabloane. Îmi plăcea să desenez pereţii. Iniţial, le desenam după aceleaşi considerente ca în cazul tag-urilor. Multe erau aplicate prost, în locuri nepotrivite. A fost perioada mea de teribilism, nu înţelegeam multe lucruri atunci.
Totuşi, nu m-am mai putut despărţi de şabloane, au fost mereu parte din mine, am crescut şi ne-am cizelat împreună. Uneori, este plăcut când mă uit în urmă, în momentele importante din viaţa mea, să văd evoluţia stencil-urilor mele.
2. Figurile umane sunt o constantă în lucrările tale. De ce? Cum îţi alegi modelele?
Într-adevăr, primul şablon pe care l-am făcut a fost un portret, iar ultimul tot un portret. Majoritatea tot portrete, îmi plac.
În primul rând, desenez pentru mine, pentru plăcerea de a crea şi de a scoate la lumină ce gândesc şi ce văd – milioane de chipuri. Aparent, o obsesie.
Îmi place să privesc oamenii peste tot unde merg. Uneori, mă holbez fără să vreau, privesc buzele, ochii, analizez rapoartele. Multora le reţin chipul, îl indexez şi merg mai departe.
Recunosc un chip care mi-a atras atenţia atunci când îl revăd, chiar dacă nu îmi amintesc ocazia, momentul când l-am văzut pentru prima oară. Dacă îl revăd de 3-4 ori devine familiar, dar rămân confuz, nu sunt mereu sigur dacă o cunosc pe persoana respectivă sau nu.
În caietul de schiţe, includ şi portrete ironice, nu sunt un portretist foarte bun. Caut fotografii cu portrete pe internet pe care să le pot folosi ulterior. La final, salvez o poză din 200-300, iar când vreau să fac un şablon nu găsesc potrivite decât 4-5 poze din tot albumul.
Deşi am realizat primele şabloane după pozele mele, am căutat imagini mai expresive. În ultimii doi ani însă, am reînceput să folosesc pozele mele, iar pentru viitor plănuiesc să renunţ la a folosi pozele unor fotografi.
3. Ce te determină să alegi un anumit loc de expunere în spaţiul public?
Sunt atent la textură şi culoare, în general îmi plac pereţii vechi cu bucăţi de tencuială căzute, locuri de care proprietarii nu se ocupă.
Mă plimb cu bicicleta şi ştiu exact când am găsit locul potrivit şi încerc să evit să aduc vreun prejudiciu locului.
4. Ştim că îţi place să călătoreşti. Care ar fi 3 diferenţe pe care le-ai observat între street art-ul românesc şi cel din afară (ca mod de lucru al artiştilor, stil, posibilităţi de colaborare etc.)?
Principala diferenţă ar fi că au posibilitatea să se exprime atunci când au chef. Ori au la dispoziţie pereţi legali unde să deseneze, ori oamenii sunt prietenoşi şi deschişi, astfel că nu mai ai grija poliţiei.
În aceste condiţii, e mult mai uşor pentru artişti să evolueze, să facă lucruri din ce în ce mai elaborate, direct pe stradă, iar oamenii să vadă şi să devină familiari cu street art-ul. Creşte, în acest mod, şi interesul publicului şi încep să apară din ce în ce mai multe spaţii speciale pentru street art, în care artiştii lucrează şi învaţă unii de la alţii.
5. Ce artist/ artişti ţi-ar plăcea să cunoşti personal?
Interesul meu faţă de artă în general este destul de limitat. Sunt câţiva stencilişti pe care îi apreciez, le-am văzut lucrările. O dată pe an este o expoziţie în Zurich, „Stencil Bastards”, la care îmi doresc să particip anul viitor. Acolo aş avea ocazia să lucrez alături de artiştii pe care îi apreciez.
6. Ce ţi-ai dori foarte tare să faci, dar n-ai avut ocazia până acum?
Tot visez să fac un calcan de bloc cu 10 etaje, încă nu mă simt pregătit, dar sunt sigur că la momentul oportun va apărea şi această ocazie.
EN
1. You have been active as a graffiti and street artist from the early 2000s. How would you describe your evolution over the past 10 years?
I started with tags and at that time it was important for me to tag everywhere. I cared little about the wall, and was more concerned with avoiding cops and curious people, those who get you in trouble.
Fortunately, tags weren’t my strong point, I realized this and started to do stencils. I liked writing on walls. At first, I used to do stencils as I used to tag. Many were poorly applied, in inappropriate places. It was my rebellious period, and I didn’t understand much back then.
However, I never could abandon my stencils, they were always a part of me, we grew and got better together. Sometimes it’s nice to look back, at those important moments in my life, to see the evolution of my stencils.
2. Human figures are a constant element in your works. Why? How do you choose your models?
Indeed, my first and last stencil depicted a portrait. Most of them are portraits.
I draw for myself, for the pleasure of creating and highlighting what I think and see – millions of faces. Apparently, an obsession.
I love watching people everywhere I go. Sometimes I stare without noticing, I look at lips, eyes, and analyze them. I store the face somewhere in my mind and move on.
I recognize a face that caught my attention when I see it again, even though I don’t always remember the occasion, the moment when I first saw it. If I see it for 3 or 4 times, it becomes familiar, but am still confuse and not sure if I know the person or not.
In my sketchbook I also include ironical portraits, I am not very good at them. I look for portraits on the Internet, which I can later use. I end up saving a picture out of 200-300, and when I want to do a stencil I select only 4-5 pictures from a whole album.
Although I used my own photos to create my first stencils, I constantly searched for more expressive images. However, in the last two years, I started using my own pictures again and in the future I plan to stop using photos of photographers.
3. How do you choose a location for your stencils?
I pay attention to texture and color, I usually like old walls with fallen pieces of plaster, places that owners do not care about anymore.
I ride my bike and know exactly when I find the right place and try to avoid bringing any damage.
4. We know you like to travel. What would be 3 differences you observed between Romania and other countries when it comes to street art?
The main difference would be that others have the possibility to express themselves whenever they feel like it. They either have legal walls to write on, or people are just friendly and open-minded, so that you don’t have to worry about the police.
In these circumstances, it’s much easier for artists to evolve, to do more and more complex things, directly on the streets, and people see these works and become familiar with street art. The public interest increases and special spaces for street art start to appear, where artists work together and learn from one another.
5. What artist/ artists would you like to meet in person?
My interest for art in general is rather limited. There are a few stencil artists whom I appreciate and saw their works. There’s an annual exhibition in Zurich called “Stencil Bastards”, where I want to participate next year. There, I would have the opportunity to work together with artists I like.
6. What would you like to do, but didn’t had the chance yet?
I want to do a piece on a 10-storey block, still don’t feel ready, but I am sure that moment will come.
No comments:
Post a Comment